Am crezut ca a pierit in mine scrisul,am crezut ca nu vor mai reinvia cuvintele,dar se pare ca niciodata tot ce are un inceput nu are un sfarsit. Am gresit spunand candva contrariul. Si deseori ma intreb de ce mi s-a oferit sansa de a iubi, cand eram prea verde la mine? De ce nu am stiut sa iau atunci deciziile care sa aiba rezon? De ce m-am tot speriat de asa de multe? Acum cu ce am ramas? Cu speranta ca va fi unul mai bun decat el? Pe bune….NICIODATA!!!
Advertisement
